Acum, orice medic profesionist isi spala bine mainile inainte de consultatie, iar chirurgii trebuie sa urmeze un anumit protocol pentru a se asigura ca intra in sala de operatii in conditii de perfecta igiena ca sa nu compromita mediul aseptic. Dar situatia nu a stat mereu asa.
La jumatatea secolului al XIX-lea, Ignaz Semmelweis, un medic ungar care lucra la Spitalul General din Viena intre 1844 – 1848, a descoperit o diferenta uriasa intre cele doua mari sectii ale maternitatii: in vreme ce sectia cu moase inregistra o mortalitate de 36,2 la 1000 de nasteri, in sectia deservita de medici, numarul deceselor era de aproape trei ori mai mare: 98,4 la 1000 de nasteri. Intrigat, Semmelweis a investigat cauzele si, analizand mai multe variabile, a descoperit motivul: infectia cu streptococ.
Explicatia? Medicii care ajutau femeile sa-si aduca pe lume copiii intrau in sala de nasteri dupa ce realizau autopsii, implicit luau contact cu cadavre – implicit, cu bacterii. Doar ca, dupa ce atingeau cadavrele, nu se spalau pe maini inainte de a participa la nasteri si iata cum femeile se contaminau si mureau. Convins ca infectiile sunt cauza atator decese, Semmelweis a incercat sa-si convinga colegii de breasla sa se spele bine pe maini inainte de a intra in sala de nasteri.
Din pacate, medicii nu doar ca nu au vrut sa-l asculte, ci chiar l-au blamat pe moment si au refuzat cu desavarsire teoria. El a insistat insa ca dupa autopsii, sa-si spele mainile cu o solutie clorinata, iar rezultatele s-au vazut: in anii urmatori, rata deceselor a scazut la acelasi nivel precum cel inregistrat in sectia moaselor.
Abia mai tarziu s-a dovedit ca dezinfectarea instrumentarului medical si o igiena perfecta sunt indispensabile pentru reusita actului medical.
Povestea pe larg o puteti parcurge pe History.com