Acum, orice medic profesionist isi spala bine mainile inainte de consultatie, iar chirurgii trebuie sa urmeze un anumit protocol pentru a se asigura ca intra in sala de operatii in conditii de perfecta igiena ca sa nu compromita mediul aseptic. Dar situatia nu a stat mereu asa.

La jumatatea secolului al XIX-lea, Ignaz Semmelweis, un medic ungar care lucra la Spitalul General din Viena intre 1844 – 1848, a descoperit o diferenta uriasa intre cele doua mari sectii ale maternitatii: in vreme ce sectia cu moase inregistra o mortalitate de 36,2 la 1000 de nasteri, in sectia deservita de medici, numarul deceselor era de aproape trei ori mai mare: 98,4 la 1000 de nasteri. Intrigat, Semmelweis a investigat cauzele si, analizand mai multe variabile, a descoperit motivul: infectia cu streptococ.

Explicatia? Medicii care ajutau femeile sa-si aduca pe lume copiii intrau in sala de nasteri dupa ce realizau autopsii, implicit luau contact cu cadavre – implicit, cu bacterii. Doar ca, dupa ce atingeau cadavrele, nu se spalau pe maini inainte de a participa la nasteri si iata cum femeile se contaminau si mureau. Convins ca infectiile sunt cauza atator decese, Semmelweis a incercat sa-si convinga colegii de breasla sa se spele bine pe maini inainte de a intra in sala de nasteri.

Din pacate, medicii nu doar ca nu au vrut sa-l asculte, ci chiar l-au blamat pe moment si au refuzat cu desavarsire teoria. El a insistat insa ca dupa autopsii, sa-si spele mainile cu o solutie clorinata, iar rezultatele s-au vazut: in anii urmatori, rata deceselor a scazut la acelasi nivel precum cel inregistrat in sectia moaselor.

Abia mai tarziu s-a dovedit ca dezinfectarea instrumentarului medical si o igiena perfecta sunt indispensabile pentru reusita actului medical.

Credit foto: Izzet çakallı via Pexels.com

Povestea pe larg o puteti parcurge pe History.com

De ce banalul spalat pe maini poate face diferenta intre viata si moarte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *